Codul muncii defineşte munca cu timp parţial: "Salariatul cu fracţiune de normă este salariatul al cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu normă întreagă comparabil."

Aceasta inseamna ca un astfel de Contract nu poate avea o durata de 40 de ore saptamanal (sau mai mare), ci o durata inferioara acestui numar de ore (39 de ore, sau mai putine), nefiind prevazuta o limita minima, se considera insa, ca aceasta limita este de o ora pe luna, ora fiind unitatea de masura in raporturile contractuale de munca.

Reglementarea muncii pe timp parţial a apărut din necesitatea luării de măsuri de promovare a ocupării forţei de muncă şi de promovare a şanselor egale pentru bărbaţi şi femei, în special printr-o organizare mai flexibilă a muncii într-un mod în care să satisfacă atât dorinţele salariaţilor, cât şi exigenţele concurenţei.

Avantaje:
- permite îmbinarea activităţii salariale cu studiile sau formarea profesionala ori cu respectarea sarcinilor familiale;
- permite salariaţilor în vârstă să se acomodeze cu lipsa de activitate după pensionare;
- pentru patroni si unităţile lor, ajută la valorificarea echipamentelor tehnice prin prelungirea orelor de muncă, creşterea productivităţii (randamentul fiind considerat mai bun), apărând ca un mijloc de combatere a absenteismului.
- permite utilizarea unui număr mai ridicat de salariaţi, conducând la combaterea şomajului.

Principiul nediscriminării:
Salariatul încadrat cu Contract de muncă cu timp parţial se bucură de aceleaşi drepturi ca salariaţii cu normă întreagă, în condiţiile stabilite de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile.

Obligaţia de informare:
În măsura în care este posibil, angajatorii sunt obligaţi să furnizeze la timp informaţii privind disponibilitatea unor posturi cu fracţiune de normă şi normă întreagă în unitate pentru a facilita transferurile de la normă întreagă la fracţiune de normă şi invers, precum şi să furnizeze informaţii adecvate privind munca cu fracţiune de normă în unitate către organismele care îi reprezintă pe lucrători.

Clauze obligatorii:
Pentru valabilitatea contractului de munca cu timp parţial, pe langa clauzele generale, este necesar prevederea a 3 clauze. În lipsa acestor clauze, contractul se consideră încheiat pentru normă întreagă.

a) durata muncii şi repartizarea programului de lucru;
b) condiţiile în care se poate modifica programul de lucru;
c) interdicţia de a efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor acestora.

Contractul se incheie obligatoriu in forma scrisa. Forma scrisa a contractului nu este prevazuta insa ca o conditie de validitate, ci doar de proba a actului incheiat intre parti. Lipsa formei scrise duce la concluzia incheierii contractului de munca cu norma intreaga. Aceasta prezumtie nu este absoluta, angajatorul putand dovedi, in absenta contractului incheiat in forma scrisa, ca acel Contract individual de munca a fost incheiat cu timp partial, si de asemenea, si repartizarea programului de munca pe saptamana sau pe luna .

Poate fi incheiat pe durata determinata sau nedeterminata.


Refuzul unui lucrător de a se transfera de la munca cu normă întreagă la munca cu fracţiune de normă sau invers nu ar trebui să constituie în sine un motiv valabil de desfacere a contractului de muncă.

Directiva 97/81/CE - privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES