Are loc indiferent de existenţa unei manifestări de voinţă, datorită unor împrejurări care fac cu neputinţă prestarea muncii de către salariat.

a) concediul de maternitate

Suspendarea are loc pe o perioadă de 126 de zile (63 de zile inainte de nastere si 63 după). Cele două perioade se pot compensa în funcție de recomandarea medicului și de opțiunea persoanei beneficiare, în așa fel încât durata minimă a concediului de lăuzire să fie de 42 de zile calendaristice.

Pe perioada suspendării contractului de muncă salariatul primește o indemnizație. Perioada în care salariatul beneficiază de indemnizație de materntate constituie stagiu de cotizare în sistemul public.

Salariatei aflată în concediu de maternitate nu i se poate desface contractul de muncă.

Scopul concediului este acela al protejării sănătății mamei și copilului.
De acest drept beneficiază și femeile care nasc în termen de 9 luni de la pierderea calității de asigurat, dacă pierderea calității de salariat nu s-a realizat din motive imputiabile salariatei.

Distinct de concediul de maternitate se poate acorda concediu de risc maternal, care nu poate depăși 120 de zile.


b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă

Este de cel mult 183 de zile în interval de un an. După a 91-a zi este necesar prelungirea până la 183 de zile, dacă este necesar.
Pentru boli deosebit de grave durata poate fi mai mare, până la o durată de maxim un an si sase luni.
Dacă salariatul nu a fost recuperat la expirarea duratelor de acordare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, medicul curant:
- fie propune pensionarea de invaliditate, gradul I, II sau III
- fie în situații temeinic motivate, propune prelungirea concediului medical peste cele 183 de zile, dar nu mai mult de 90 de zile
- de asemenea poate decide reluarea activității în raport cu pregătirea profesională și aptitudinile salariatului, dar cu reducerea programului de lucru.

Dacă incapacitatea tempoarară de muncă survine în timpul concediului de odihnă sau al concediului fără plată, asiguratul beneficiază de indemnizație pentru incpacitate temporară de muncă, concediul de odihnă sau fără plată fiind întrerupt, urmând ca zilele neefectuate să fie reprogramate.

Pe durata concediului contractul de munca nu poate inceta.


c) carantina

Constă în interzicerea continuării activității de către organele medicale, din cauza unei boli contagioase, pentru durată determinată sau nedeterminată.

Nu este posibilă concedierea salariatului pe durata carantinei.


d) efectuarea serviciului militar obligatoriu - nu mai are aplicație deoarece nu mai este obligatorie efectuarea serviciului militar.


e) exercitarea unei funcții în cadrul unei autorități executive, legislative ori judecătorești

Activitatea desfășurată în fucția de senator sau deputat constituie vechime în muncă, iar la finalul mandatului se poate reîntoarce la locul său de muncă, asigurândui-se un salariu care nu va fi mai mic decât cel pe care l-ar fi avut în condițiile de continuitate la locul de muncă.

Pe funcția deținută anterior de persoanele care exercită o funcție în cadrul unei autorități executive, legislative sau judecătorești, poate fi angajat o altă persoană doar cu contract de muncă pe durată determinată.


f) îndeplinirea unei funcții de conducere salarizate în sindicat

Persoana în cauză își păstrează funcția și locul de muncă deținute anterior, precum și vechimeaîn muncă. La revenirea pe post i se va asigura un salariu care nu poate fi mai mic decât acela ce putea fi obținut în condiții de continuitate la acel loc de muncă.


g) forța majoră

Se referă la acele situații în care procesul de producție nu se poate desfășura datorită unor împrejurări imprevizibile și de neînlăturat, care fac imposibilă derularea raportului de muncă.
Sunt considerate cauze de forță majoră: catastrofele naturale; criza gravă de materii prime; dificultățile în aprovizionare și transport; deteriorarea utilajeor de producție, grevele (pentru cei ce nu participă la ele)


h) în cazul în care salariatul este arestat preventiv

Utilitatea acestei prevederi este evitarea eventualelor daune  care le-ar suporta angajatorul prin imposibilitatea prestării muncii de către salariat.


i) în alte cazuri expres prevăzute de lege

Se referă la normele legilor speciale care prevăd expres alte motive de suspendare decât cele prevăzute de codul muncii.